[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.Controversele antipelagiene, care au început pe la 412, nu au făcut decît să-1 îndemne să stăruie ÅŸi mai tare.Nu poÅ£i susÅ£ine timp de mai bine de douăzeci de ani polemici de acest gen fără să forÅ£ezi uneori nota în înflăcărarea dezbaterii.Răspunzînd neobosit obiecÅ£iilor împotriva caracterului necesar al harului, poÅ£i lăsa impresia că uiÅ£i de liberul arbitrÅ£vÅŸHnvers.PoziÅ£ia de mijloc a lui Augustin rămîne totuÅŸi sigură ÅŸi limpedeifKaruTeste necesar liberului arbitru pentruPLATONISMUL LATIN DIN SECOLUL AL IV-LfcA1ZJca omul să poată lupta cu folos împotriva atacurilor concupiscenÅ£ei declanÅŸate de păcat ÅŸi să fie vrednic în faÅ£a lui Dumnezeu/ Fără har, poÅ£i cunoaÅŸte Legea; cu el, o poÅ£i ÅŸi împlini.IniÅ£iativă divină, harul precedă orice efort eficace pe care îl facem ca să ne ridicăm.Fără îndoială că se naÅŸte din credinţă, dar ÅŸi credinÅ£a este un har.De aceea, credinÅ£a precedă faptele, nu în sensul că scuteÅŸte de îndeplinirea lor, ci pentru că faptele bune ÅŸi valoarea lor se nasc din har ÅŸi invers.Pe de altă parte, nu trebuie uitat că haruj_este un sprijin acordat de Dumnezeu liberului arbitru al omului, pe care nu îl anulează, ci cooperează cu el, restituindu-i eficacitate în schimbul binelui de care îl lipsise păcatul.Ca să faci binele, e nevoie de două condiÅ£ii: un dar al Domnului, care este harul, ÅŸi liberul arbitru.Fără liberul arbitru, nu ar fi probleme; fără har, liberul arbitru nu ar vrea binele, sau, dacă l-ar vrea, nu ar putea să-1 înfăptuiască.Efectul harului nu esÅ£edeci suprimarea voinÅ£ei, ci transformarea ei, din rea, cum a ajuns, în bună.fAceastă putere_de a folosi cum trebuie liberul arbitru (liberum arbitrium) este tocmai \ibeTtatea)Xlibertas)., PutinÅ£a de a face răul este nedespărÅ£ită de liberul arbitru, putinÅ£a de a nu-1 face este un semn al libertăţii, iar întărirea în har pînă la neputinÅ£a de a mai face răul este treapta cea mai înaltă a libertăţii.Omul asupra căruia harul lui Cristos domneÅŸte cel mai deplin este ÅŸi cel mai liber: libertas vera est Christo servire51'j)La această libertate deplină nu avem acces în timpul vieÅ£ii, dar a încerca să te apropii de ea în această lume este mijlocul de a o dobîndi după moarte.Am pierdut-o cînd ne-am întors faÅ£a de la Dumnezeu înspre trupuri; vom putea să o recucerim cînd ne vom întoarce de la trupuri înspre Dumnezeu.Căderea a fost o miÅŸcare de lăcomie, reîntoarcerea la Dumnezeu este o miÅŸcare de milă, care este iubire faţă de singurul vrednic de a fi iubit.£jn termeni de cunoaÅŸtere, această convertire la Dumnezeu constă în strădania unei raÅ£iuni de a se întoarce de la sensibil spre inteligibil, adică de la ÅŸtiinţă la înÅ£elepciune.Se numeÅŸte „raÅ£iune inferioară" raÅ£iunea care se dedică studierii lucrurilor sensibile, reflexe schimbătoare ale Ideilor; se numeÅŸte „raÅ£iune superioară" aceeaÅŸi raÅ£iune în străduinÅ£a de a se desprinde de individualul sensibil ca să se ridice treptat la contemplarea intelectuală a Ideilor.Platon ÅŸi Plotin ÅŸtiau că acesta e scopul care trebuie atins, ÅŸi se pare că uneori chiar l-au atins, într-un fel de extaz care nu durează decît o clipită.Cu atît mai mult se poate înălÅ£a la el creÅŸtinul cu ajutorul harului, dar revine curînd la el însuÅŸi, orbit de strălucirea insuportabilă a luminii divine.Nu poÅ£i privi fix la Soarele spiritelor.Dar voinÅ£a poate deja ce nu poate încă intelectul.în timp ce concupiscenÅ£a îl trage înspre trupuri ca înspre centrul lui de greutate, mila îl atrage să graviteze înspre Dumnezeu, ca să i se alăture, să se bucure de el ÅŸi să-ÅŸi găsească în el fericirea absolută.Tocmai în aceasta se arată creÅŸtinul cu adevărat filozof, pentru că face ceea ce păgînii au spus că trebuie să facem, dar nu au fost în stare să facă.Singura raÅ£iune a filozofiei este fericirea; numai cel care este cu adevărat fericit este cu adevărat filozof, ÅŸi numai creÅŸtinul57 adevărata libertate înseamnă jJ^ujLj^Cristos {lb.lat.).126PÄ‚RINÅ¢II LATINI ÅžI FILOZOFIAPLATONISMUL LATIN DIN SECOLUL AL IV-LbAILIeste fericit pentru că este singurul care posedă Binele adevărat, izvor al oricărei fericiri absolute, ÅŸi pe care îl va poseda pentru totdeauna.Numai creÅŸtinul îl posedă, dar toÅ£i creÅŸtinii îl posedă împreună.Oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu sînt legaÅ£i de el prin iubirea pe care i-o poartă ÅŸi sînt legaÅ£i ÅŸi între ei prin iubirea pe care o au împreună pentru el.Un popor, o colectivitate sînt ansamblul oamenilor uniÅ£i în urmărirea ÅŸi iubirea aceluiaÅŸi bine.Există deci popoare vremelnice, închegate în timp pentru căutarea bunurilor lumeÅŸti necesare vieÅ£ii, cel mai înalt dintre acestea, pentru că le presupune pe toate celelalte, fiind pacea, această liniÅŸte care se naÅŸte din ordine
[ Pobierz całość w formacie PDF ]