[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.Astfel se explică acea psihologie atît de ciudată ÅŸi de profundă a lui Eckhart care nu putea să nu trezească bănuieli teologilor, dar care decurgea firesc din ontologia lui.Ea este în întregime concepută ca să permită întoarcerea omului la Unul prin cunoaÅŸterea intelectuală, obiect propriu al dialecticii plotiniene.Pentru Eckhart, ca ÅŸi pentru Augustin, Avicenna ÅŸi Albert cel Mare, sufletul este o substanţă spirituală, al cărei nume îi desemnează nu atît esenÅ£a, cît funcÅ£ia însufleÅ£itoare; neoplatonismul său îl depăşeÅŸte însă cu mult pe cel al lui Albert, atît în ontologie, cît ÅŸi în psihologie.După ce a distins în suflet cele trei facultăţi augustiniene, memoria, intelectul, voinÅ£a, „care nu sînt Dumnezeu, pentru că se află în suflet ÅŸi create o dată cu el", Eckhart vede aici un element mai ascuns ÅŸi propriu-zis divin, pe care îl denumeÅŸte prin diferite imagini, precum „citadelă" sau „scînteie" a sufletului.Este vorba aici, într-adevăr, de o scînteie a Intelectului divin, una ÅŸi simplă ca ÅŸi el.Aceasta e una din propoziÅ£iile atribuite lui Eckhart ÅŸi cenzurate în 1329: „Există în suflet ceva increat ÅŸi increabil; dacă tot sufletul ar fi aÅŸa, ar fi increat ÅŸi in-creabil, iar acesta e intelectul." Nu e de mirare că o asemenea formulă a reÅ£inut atenÅ£ia unor teologi care nu erau familiarizaÅ£i cu teoria plotiniană a prezenÅ£ei Unului în suflet, sau, mai curînd, a permanentei sălăşluiri a sufletului în Unul.în doctrina lui Eckhart, ea pare să ocupe, dimpotrivă, un loc absolut central ÅŸi să explice cîteva din acele propoziÅ£ii condamnate referitoare la morală.O asemenea doctrină ducea drept la unirea sufletului cu Dumnezeu, prin-tr-un efort de retragere în acea „citadelă a sufletului", în care omul nu se mai deosebeÅŸte de Dumnezeu, nemaifiind nici el altceva decît Unul.Pentru ca această uniune mistică să fie cu putinţă, trebuia, pe de o parte, să se insiste asupra realităţii acestei unităţi a omului ÅŸi a lui Dumnezeu: „Tatăl mă zămisleÅŸte pe mine Fiul său ÅŸi acelaÅŸi Fiu.Tot ceea ce Dumnezeu lucrează este unu; de aceea mă zămisleÅŸte pe mine Fiul său fără nici o deosebire"; iar, pe de altă parte, trebuia să se recomande o asceză a stării de separare ÅŸi de detaÅŸare, pentru a regăsi acea citadelă lăuntrică a sufletului, singura liberă prin însăşi unitatea ei.AjunÅŸi aici, restul poate să nu ne intereseze.„Actul exterior nu este propriu-zis nici bun, nici divin, ÅŸi nu Dumnezeu este la propriu vorbind cel care-1 face sau îl zămisleÅŸte"; dimpotrivă: „tot ce este propriu naturii divine este în întregime propriu omului drept ÅŸi divin; de aceea, omul acesta188 Cît Å£ine oricare [creatură] de intelect sau de intelectual, atît Å£ine de fiinÅ£a lui Dumnezeu ÅŸi de Unul (Ib.lat.).644FILOZOFIA ÃŽN SECOLUL AL XIV-LEAface tot ce face Dumnezeu, ÅŸi a creat împreună cu Dumnezeu cerul ÅŸi pămîn-tul, ÅŸi a generat Cuvîntul divin, iar Dumnezeu nu ar putea face nimic fără un asemenea om."Tot neoplatonismul pe care Sfîntul Toma îl încărcase atît de corect cu aristotelism ÅŸi pe care Sfîntul Albert cel Mare îl subordonase teologiei naturale a fiinÅ£ei se degajă la Magistrul Eckhart în stare pură ÅŸi se eliberează de aliajele care-i fuseseră impuse.Nu numai că se revine la Eriugena ÅŸi la Dio-nisie, dar se revine în pofida lui Toma d'Aquino ÅŸi a lui Albert cel Mare, adică dărîmîndu-se zidurile pe care aceÅŸti teologi le păstraseră sau le ridicaseră ca să se apere de el.Fără viaÅ£a spirituală profundă care o însufleÅ£ea, această doctrină a lui Eckhart nu ar fi fost decît o curiozitate speculativă.Dat fiind că Å£ine de dumnezeire prin conÅ£inutul său cel mai intim, sufletul nu poate desigur să fie vreodată în afara lui Dumnezeu, dar poate fie să se fixeze de sine ÅŸi să se îndepărteze de el, fie, dimpotrivă, să se fixeze de ce este mai adînc în sine ÅŸi să se unească cu El.Pentru a reuÅŸi, omul trebuie să se străduiască să-1 regăsească pe Dumnezeu dincolo de creaturi, iar prima condiÅ£ie pentru aceasta este să înÅ£eleagă că, în sine, adică independent de partea de divinitate pe care o conÅ£in, creaturile nu sînt decît un pur neant
[ Pobierz całość w formacie PDF ]